Tâmplarii greci, având bune cunoștințe meșteșugărești, îmbinate cu simț artistic și cu năzuință spre perfecțiune, au realizat nu numai produse industriale, ci adevărate opere de artă din fiecare piesă de mobilier.
Cu toate că nu s-au păstrat piese originale, există material documentar foarte bogat pentru mobilierul grecesc, format din sculpturi, reliefuri, descrieri, și mai ales picturi de vase.
Mobilierul grecesc era făcut din lemn sau bronz, formele și decorațiile bronzului imitând lemnul.
Ca număr de tipuri, mobilierul grecesc nu era prea variat. Astfel, fiindcă îmbrăcămintea lor se compunea din bucăți de stofă drapate pe corp, nu aveau nevoie și nici nu au avut dulapuri, păstrându-și hainele în lăzi și sipete.
Viața socială, datorită climei, se desfășura mai mult în aer liber, de aceea nu a existat necesitatea de a avea multe mobile.
Drept mobilă de șezut, se utilizau ca forme de bază: scaunul, fotoliul și taburetul. Acesta din urmă era o mobilă foarte răspândită, folosită de toate clasele sociale. Cele mai des utilizate aveau picioare în formă de X, fiind în majoritatea cazurilor pliante.
Picioarele erau la început în profil pătrat, apoi strunjite sau sculptate în forme grațioase de picioare de gazele, căprioare etc., îndreptate fie spre interior, fie spre exterior. La punctul de întâlnire și la traverse se aplicau rozete sculptate din lemn sau din metal, sau sculpturi de capete de animale. Aceleași ornamente se repetă și la capetele traverselor. În lungime, traversele sunt împodobite cu motive geometrice, meandre, linii în valuri sau alte ornamente continue, în unele cazuri cu frize sau cu figuri de animale.
Aceste ornamente erau pictate, executate în relief sau, la mobila de lux, se efectuau incrustații cu fildeș. Șezutul era împletit din piele, materiale textile sau paie și acoperit cu perne sau piei tăbăcite, de proveniență animală. Scaunul grecesc ceremonial avea o formă care amintește de mobilierul egiptean sau de cel din Mesopotamia, fiind rigid și foarte bogat împodobit. Piciorul era scobit în forme florale, făcând impresia că ar fi compus din două volute contrarii. Volutele erau înconjurate cu linii gravate sau incrustații. Din volute cresc palmete în sens contrar. Caracteristici sunt palmetele și grifonii liberi, așezați mai sus de înălțimea capului aceluia care folosește scaunul.
Formele de scaune pentru uz zilnic sunt o realizare originală și caracteristică a grecilor. Liniile sale comode și elegant arcuite, îmbrățișează formele corpului omenesc și permit căderea măiestrită în falduri a îmbrăcămintei și o ținută grațioasă.
Picioarele sunt arcuite, în formă de seceră, într-un singur plan. Arcuirea variază de la proporții modeste până la cele mai îndrăznețe. Picioarele se subțiază în jos și se termină uneori în picioare de gazelă sau de căprioară. În mod obișnuit, ele prezintă canaluri longitudinale. Picioarele dinapoi se continuă în sus cu secțiunea mărită, într-o arcuire mai puțin accentuată, purtând ca spetează o traversă curbată din lemn, așezată la înălțimea umărului, care îmbrățișează comod și plăcut spatele. Speteaza este curbată uneori până la forma de semicerc, servind și pentru sprijinirea brațelor.
