+40 743 023 984
Luni-vineri: 10:00 - 18:00 / Sambata: 09:00 - 14:00

Stilul baroc ca hegemonie istorico-artistică

Stilul baroc ca hegemonie istorico-artistică
În Renaşterea târzie, artiştii ies din cadrul liniilor clasice, având dorinţa de a crea efecte sculpturale. În arhitectură, tendinţa aceasta îşi găseste pentru prima oară expresia în construcţia catedralei Sf. Petru din Roma, unde creaţiile lui Michelangelo Buonarroti anunţă apariţia unui nou stil: barocul.Stilul baroc a reprezentat un curent artistic marcant în Europa și apoi pe alte continente, generat iniţial în Italia la sfârșitul anilor 1600, devenit predominant în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Extensia sa maximă s-a întins pe parcursul a aproximativ 300 de ani, durând între anii 1600 și până în preajma începutului de secol XX, într-o anumită direcţie a artelor vizuale, la sugestia explicit exprimată de către Biserica Romano-Catolică, primordialul sponsor al artei în Evul Mediu și Renaștere.Cuvântul care se folosește astăzi pentru a desemna barocul în toate limbile este de origine portugheză (“barocco”), trecut prin filiera limbii franceze (“baroque”) și a celei italiene (“barocco”). În toate aceste trei limbi, sensul iniţial al cuvântului era un substantiv ce desemna o perlă de formă neregulată. Ca adjectiv, folosit cu precădere în zilele noastre, desemnează ceva migălos, realizat în cele mai mici detalii, iar ca substantiv are în vedere mişcarea artistică şi culturală a epocii baroce, care are o extraordinară întindere temporală de aproape patru secole.Dintr-o perspectivă de ansamblu, stilul baroc este caracterizat de monumentalitatea clădirilor și excesivitatea decorării interioare și exterioare a acestora (în arhitectură), folosirea scenelor dramatice cu personaje multiple, grupate în jurul unui vortex asimetric plasat în ansamblu (în sculptură), realizarea de compoziţii complexe cu personaje multiple aflate în situaţii dramatice (în pictură), crearea dramatismului interior şi a unei anumite îndrăzneli fanteziste a discursului (în literatură, muzică şi poezie). Indiferent de domeniul în care se regăseşte, stilul baroc se caracterizează prin utilizarea exagerată a mişcării şi a clarităţii, respectiv a bogăţiei folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot interpreta cu uşurinţă şi lipsă de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiştii genului baroc pentru a produce momente de tensiune, dramă, exuberanţă şi grandoare.Referindu-ne la mobilier, se remarcă o îmbogăţire progresivă a formei şi structurii sale. Stilul Baroc se impune datorită adopţiei de coloane în spirală, decorate cu ornamente în formă de scoică şi frunze de acantă (caracteristic capitelurilor corintice). Se constată atenţia acordată spre confort: camerele spaţioase sunt mai luminoase şi îşi primesc destinaţii foarte clare: saloane, sufragerii, dormitoare, budoare, cabinete de toaletă şi altele de lucru.Caracteristicile pregnante ale mobilierului şi a diverselor decoraţiuni ale epocii sunt conferite de schimbări arhitecturale: predilecţia pentru liniile curbe şi sinuoase, precum şi etalarea tentaţiei spre lux, prin utilizarea aurului şi a materialelor preţioase, cum sunt pietrele şi metalele. Artizanii mobilerului încep să aplice motive decorative pe elementele de construcţie. Mai mult, ca alternativă la deja consacrata tehnică de incizie şi de scuptură, se începe utlizarea noii tehnici de a acoperi lemnul cu furnir. Lemnul cel mai frecvent întrebuinţat, la început, era stejarul, dar tăbliile mobile erau executate din specii exotice, ca abanosul, palisandrul etc. Ulterior, lemnul preferat a ajuns să fie cel de nuc.Una dintre raţiunile dezvoltării mobilierului vremii a fost îmbogăţirea curtilor regale şi princiare cu mobilier: se simte nevoia unor piese de mobilă capabile să decoreze fastuoasele saloane, creând astfel un ambinet luxos, atractiv. În marile saloane sunt inserate imense oglinzi cu rame aurite, fotolii, scaune, divane şi mese, toate de mari proporţii. Adesea, pe blatul meselor apar decoraţiuni din lemn fals sau marmură, printre diversele intarsii şi picturi. Aurul, în acest stil al epocii, este prezent peste tot.

Dulapurile constituiau piesele dominante în interioarele caselor. În barocul timpuriu, ele erau monumentale şi aveau două uşi flancate de pilaştri, cu sistem de ramă şi tăblie.

Masa de sufragerie este dreptunghiulară, cu picioarele strunjite în spirală şi legate între ele în partea lor inferioară printr-o centură.Scaunele şi fotoliile prezentau o paletă foarte variată şi bogată. Tapisarea scaunelor devine un ritual curent, jucând un rol tot mai important.

Paturile, iniţial sunt făcute cu baldachine de lemn, sprijinite pe patru stâlpi strunjiţi şi bogat sculptaţi, ca ulterior lemnul să fie înlocuit de draperii.

Obiectele decorative specifice unui design baroc sunt fildeşul, dar şi textilele scumpe, candelabrele exuberante, tapetul, obiectele de cristal, cele de marmură, şi în general podeaua lăcuită. Tot aici se mai găsesc şi tablouri sau oglinzi mari, iar culorile care vor decora un ambient baroc vor fi cele de alb si negru, în combinaţie cu nuanţe puternice, precum roşu, mov. Elementele textile vor avea forme geometrice, linii şi dungi, dar nu sunt excluse nici motivele florale.