iedermeier s-a consacrat în memoria istoriei drept numele unui stil artistic de tranziţie, predominant în Europa Centrală, care s-a manifestat mai ales între anii 1815 (Congresul de la Viena) și 1848 (începutul Revoluţiei). Acesta a fost propriu mai multor genuri artistice: artele vizuale, muzica, designul interior și literatura (se vorbește chiar și de o Epocă Biedermeier).
Termenul “Biedermeier” a apărut mai întâi în cercurile literare, de la un pseudonim literar,Gottlieb Biedermaier, care a fost folosit în comun de către medicul Adolf Kussmaul şi avocatul Eichrodt Ludwig, în poeziile pe care cei doi le-au publicat în ziarul “Foi volante din München” (München Fliegende Blatter). Versurile poeziilor perioadei satirizau depolitizarea forţată şi mic-burghezia.Stilul Biedermeier, solid, simplu şi cu forme armonioase, se inspira din stilul francez Empire, dar se lăsa impresionat şi de unele nuanţe ale stilului Rococo şi ale stilului clasic englez Adam. El se dezvolta în casele noii burghezii, primind mai ales un aspect sobru, economic din punct de vedere al materialelor şi al motivelor decorative. Fiind neo-clasic german şi austriac, s-a impus rapid datorită unor importanţi creatori de mobile, adevăraţi artişti, care s-au îngrijit să confere forme specifice mobilierului, dând naştere unui stil ce avea să rămână celebru secol după secol.Primele semne ale Biedermeier, cu formele sale simple şi elegante, apar în Austria anilor 1800. Viena, oraş luxos şi foarte bogat, a fost centrul cultural şi politic al Europei pentru câteva secole. Noul stil de viaţă, precum şi confortul atât de mult dorit, duce la construirea unui nou tip de case, unde mobilele erau elegante şi funcţionale, realizate mai ales din lemn de nuc sau cireş. Stilul Biedermeier utiliza, pentru a atrage atenţia, frumuseţea spontană a furnirului. Modelele exotice erau obţinute prin păstrarea cu mare acurateţe a venaturii lemnului.
Elementele specifice, cum erau cornişele, coloanele, capitelurile, frontoanele ornamentale şi pilastri, au fost inspirate din arhitectura clasică.Tot ceea ce se întâmpla în artă era influenţat de condiţiile sociale din Europa acelor timpuri. După războaiele Imperiului, se constata o notă de decădere în aspectul mobilierului. Lipsa ostentaţiei pentru bogăţie a noii burghezii se reflecta în diferitele stiluri ce urmează după celebra Bătălie de la Waterloo (1815). In acei ani se simţea nevoia unui mobilier mai degrabă confortabil şi mai puţin luxos.
Noul stil apărut avea să se caracterizeze prin mobile grele, cum sunt dulapurile, ce dispuneau de suprafeţe largi şi netede, fără ornamente şi profiluri proeminente; ele erau decorate cu mici coloane din abanos, remarcabil fiind dulapul de acaju cu fronton şi oglinda aparentă.Servanta avea uşile cu vitraliu şi interiorul cu oglinzi, secretair-ul cu obişnuitul său panou pentru scris, iar antele din sticlă a micilor vitrine lăsau să fie admirate delicatele porţelanuri.
Scaunele, frumos tapisate cu material în dungi sau înflorat, aveau picioarele din faţă curbate, cele din spate drepte. Spătarul este înalt, sculptat sau în formă de liră. Canapelele şi sofalele sunt foarte comode, fiind tapisate şi capitonate.
Birourile căpătau forme dreptunghiulare, prevăzute fiind cu sertare, casete şi numeroase corpuri interioare. Capitelurile erau sculptate şi aurite, motivele aveau forme de sfincşi, lebede, heruvini, Hermes, iar labele de leu erau nelipsite, inspirate din antica mitologie.Cert este că Stilul Biedermeier s-a impus puternic în Europa, influenţând stilurile de mobile din Anglia, Austria, Danemarca, Ţările Baltice, Ungaria, Rusia, Transilvania, Ţara Românească şi Moldova. Viena, care definea centrul producţiei austriece de mobilă, era recunoscută pentru înalta calitate a artizanatului.Stilul Biedermeier fascinează cu aceeaşi dulce persuasiune şi contemporaneitatea, în ciuda scurgerii a mai bine de 150 de ani după epoca în care a cunoscut gloria. Atracţia vine în bună măsură de la valorile promovate de acest stil: fericirea domestică dintre zidurile propriului cămin, în strânsă legătură cu virtuţi precum fidelitatea, simţul datoriei, modestia. Cu siguranţă se poate afirma că un rol important în preferinţa de acum pentru Biedermeier este şi căutarea unui stil citadin care să sugereze tradiţia, simţul istoriei. Cum nu există multe căi de abordare atât de discrete, de accesibile (chiar şi financiar, având în vedere calitatea cerută), Biedermeier este căutat nu atât pentru amenajări complete, cât cu precădere pentru piese distincte de mobilier, care reprezintă ele însele adevărate bijuterii.
Mai mult, există case, apartamente care pur şi simplu nu pot fi modernizate într-atât încât să fie neglijată istoria sau să nu se ţină cont de spiritul locului. Astfel, situaţiile de o asemenea natură permit nestingherit apelul la un stil elegant şi sobru totodată, marcat de atitudinea burgheziei de origine germanică.
