Stilul Empire reprezintă o a doua etapă a neoclasicismului și a apărut în Franța la început de secol XIX (1800-1815), ca expresie a ambițiilor imperiale ale lui Napoleon Bonaparte de reorientare a artelor (ceea ce a presupus glorificarea puterii imperiale şi a victoriilor militare). Acest stil a influențat arhitectura, mobilierul, artele vizuale și decorative, dar și moda , extinzându-se în întreaga Europă și Americă până prin 1830, unde continuă și astăzi, chiar dacă la o scară mai redusă. Numele stilului provine de la cuvântul francez “empire” care înseamnă “imperiu”.Ca expresie a luptei pentru expansiune a lui Napoleon, designul este inspirat din arheologie. Empire are grijă sa reînvie luxul și măreția ce scăldau Imperiul Roman, dar face uz și de elemente egiptene și grecești antice. Ornamentele sunt excesive și conțin: frunze de acantă, torțe, coroane imperiale, victorii înaripate, încoronate cu lauri, figuri mitologice îmbogățite cu bronzuri aurite, precum și simboluri ca vulturul roman, tridentul lui Neptun sau caduceul lui Hermes. Numeroase sunt și motivele militare, cum ar fi armurile, trofeele, săbiile, căștile, semnele imperiale (inițiala N de la Napoleon, albina napoleoneană, vulturul).Stilul este somptuos, cu forme masive, cu motive simetrice, de o regularitate rigidă; artificialul ia locul naturalului, realizat fiind prin dogme şi direcţii impuse. Se dezvoltă gustul pentru imaginile monumentale, stucaturile aurite și mătăsurile brodate.Interioarele, caracterizate de încăperi spaţioase, sunt decorate abundent, cu motive simetrice, respectând o regularitate rigidă. Pereţii sunt împărţiţi în panouri verticale de către pilaştri corintici albi, având în partea superioară câte o friză decorativă. Din punct de vedere cromatic, în interioarele Empire se utilizează alb, albastru, violet şi roşu imperial, mai precis toate nuanţele care pot conferi încăperilor un aer regal.
Cât priveşte mobilierul, se pune accentul pe aspect, în detrimentul comodităţii.Formele mobilierului sunt rectangulare. Scaunele şi, în general, mobilele pentru şedere, sunt foarte aspectuoase, dar şi foarte incomode. Scaunele au spătarele drepte, picioarele masive, terminate în labe de animal. Unele au aspectul de dragon sau, foarte reprezentativ, de cariatidă înaripată. Suporţii braţelor au formă de cap de femeie sau de sfincşi înaripaţi. Picioarele din faţă a fotoliilor devin şi suporţii braţelor drepte, care se termină de cele mai multe ori cu un bust de femeie, un gât de lebădă sau cu un leu înaripat.Mesele sunt adesea rotunde, cu blatul din lemn, marmură sau mozaic, fiind susţinute de câte un stâlp central, terminat cu trei picioare prevăzute cu gheare de leu sau cu picioare în formă de cariatide, sfincşi sau lei înaripaţi, asezaţi pe un soclu triunghiular. Masa de toaletă este prevăzută deasupra cu un blat din marmură albă, o oglindă ovală sau rotundă, ce pivotează între două cariatide. Picioarele măsuţei au formă de V sau de liră.Secrétaire-ul continuă să fie una dintre cele mai elegante piese de mobiler, realizat din lemn de acaju masiv. Este format în partea superioară din sertare şi nuşe, acoperite cu un panou mobil. Partea inferioară este prevazută cu trei sertare mai mari sau dispune de două uşi.
Patul este caracteristic stilului: are două spătare inegale, curbate spre exterior. Preferate sunt şi paturile drepte, dar care au cele două spătare prevăzute cu pilaştri în formă de cariatide.Elementele de mobilier sunt realizate din lemn, fiind preferate esenţele rare precum acaju masiv, abanos.
Modelele de mobilier, publicate în Journal des Modes, au fost preluate de Rudolph Ackerman în publicaţia sa, Repository of Arts, Literature, and Fashions, apărută în 1809. De asemenea, stilul Empire se răspândește în întrega Europă și prin intermediul publicaţiilor germane.
În Anglia, stilul a căpătat denumirea Regency. Interpretări proprii ale stilului au oferit și zone ca Scandinavia, Germania, Italia, Rusia și America. În regiunile Germaniei, la nivelul clasei de mijloc, stilul Empire degenerează în Biedermeier.
