Stilul Ludovic al XIV-lea ca oglindă a Regelui Soare

Stilul Ludovic al XIV-lea se dezvoltă în Franţa celei de-a doua jumătăţi de secol XVII, obţinându-şi numele de la faimosul Ludovic cel Mare sau Regele Soare, care a condus Franța vreme de 72 de ani. Epoca rămâne în istoria artelor sub denumirea declasică, datorită structurii sale echilibrate şi a compoziţiilor de mare amploare.

Stilul clasic şi-a ales ca sursă principală de inspiraţie Antichitatea. Palatele epocii se caracterizează prin simetria încăperilor spaţioase, deosebit de bogat decorate. Plafoanele sunt pictate şi înconjurate de stucaturi aurite. Pardoselile sunt realizate din parchet, cu jocuri de esenţe, forme şi culori, în timp ce pereţii sunt tapetaţi cu stofe, placaţi cu marmură şi acoperiţi cu oglinzi cu rame aurite.Stilul este închegat după principiile elaborate la Academia de pictură și sculptură și derivate din canoanele clasice: măsura și proporțiile sunt elementele esențiale. Ele se vor aplica în toate domeniile. Pentru asigurarea unității stilului, se refac fațadele unor clădiri importante, se amenajează grădinile de la Versailles (urmând aceleași reguli ale simetriei), creându-se perspective vaste întrerupte de ochiuri de apă, punctate cu statui; pajiștile sunt compuse cu elemente de plante grupate ordonat etc. Natura sălbatică și anarhică, fasonată de celebrul grădinar Le Notre, capătă o cadență clasică.Palatul de la Versailles este cel mai însemnat și semnificativ muzeu pentru ceea ce a însemnat splendoarea și fastul stilului, iar marea galerie – numită acum galeria oglinzilor – este documentul cel mai strălucit de arhitectură interioară creată în stilul Ludovic al XIV-lea.În esenţă, stilul acesta este sinonim cu înflorirea Barocului în Franţa; Regele Soare atrage la curtea sa artişti francezi şi străini, în scopul de a mări prin operele lor strălucirea palatelor regale. Pentru a putea aduce la îndeplinire aceste proiecte grandioase, se centralizează executarea lucrărilor, creându-se un vast atelier regal de mobile şi ţesături de goblenuri, unde s-au proiectat şi executat cele mai variate piese artistice, precum: lucrări de mobilier, tapiţerie, sculptură, bronzuri, argintărie, cizelărie, marchetărie, lustre, ţesături goblen. Atelierul acesta a pus bazele unei şcoli ce a format o serie întregă de valoroşi artişti şi artizani. Ei au ridicat arta franceză la cel mai înalt nivel artistic, admirat şi imitat de toată Europa. Înainte de întemeierea acestor ateliere, stilul Ludovic al XIV-lea era sub influenţa maeştrilor italieni şi flamanzi, atât pe parte de proiectare cât şi la execuţie, însă foarte curând stilul se eliberează de aceste influenţe şi devine original, cu caracter pur francez.Mobilierul stil Ludovic al XIV-lea exprimă ideea puterii absolute a Regelui Soare şi este totdeauna solemn şi impozant. Calităţile sale estetice se datorează proporţiilor desăvârşite, liniilor impresionante, bogăţiei materialelor, repartiţiei simetrice şi bine plasate a ornamentaţiei, ansamblul dând o impresie de calm şi de armonie clasică. Mobilele au, în cadrul interioarelor, un loc atent determinat, făcând parte din ansamblul general al decoraţiei, cu precizarea că rolul principal îl are ornamentaţia (uneori chiar în dauna structurii mobilei).Dominaţia seculară a stejarului şi nucului încetează şi apar lemenele exotice, combinate cu incrustaţii de metale şi ornamentaţii de metal.

Barocul francez a fost puternic influenţat de doi mari artişti desenatori: Charles Le Brun şi Jean Bérain, dar personalitatea cea mai marcantă în creaţiile acestui stil a fost A.C.Boule, cel mai vestit tâmplar din toate timpurile. Marele său renume se datorează tehnicii lui, care constă în introducerea în incrustaţii, pe lângă diferetele specii lemnoase, a materialelor de argint, zinc, aramă şi mai ales baga, ceea ce produce un efect strălucitor atât în desen, cât şi în culoare (strălucire şi mai mult mărită prin aplicarea figurilor de bronz aurit).Cele mai cunoscute si renumite obiecte de mobilier ale stilului lui Ludovic al XIV-lea sunt scaunele cu braţe, patul cu baldachin şi comoda.

Scaunul cu braţe are o statură impunătoare, un taburet comod şi un spătar înalt şi curbat. Acest scaun a făcut istorie, fiind elementul de mobilier preferat de Regele Soare. Materialul din care era alcătuit acest scaun era lemnul de nuc, care era sculptat şi vopsit în nuanţe în tonuri cu tapiţeria, din stofele cele mai scumpe.Comoda este una dintre creaţiile cele mai cunoscute ale stilului, fiind concepută ca un element de mobilier jos, cu numai 2-3 sertare sau mici dulapuri. Mobila aceasta avea ornamente şi decoraţiuni specifice, având ca rol completarea mobilierului din dormitorul regelui.

În dormitor, longevivul rege se bucura de exuberanţa mobilierului sculptat şi aurit, şi în special de patul cu baldachin. Textilele care împodobeau patul ajungeau până la podea şi erau confecţionate din mătase şi dantelă naturală, în nuanţe cât mai vii.

Practic, odată cu strălucitorul stil Ludovic al XIV-lea, debutează supremaţia europeană a stilurilor franceze de mobilier, care s-a menţinut vreme de două secole.