Rococo reprezintă un stil arhitectural, decorativ, artistic și de design interior care se raportează cu loialitate la Franța secolului al XVIII-lea, de unde îşi extrage practic existenţa. Stilul rococo își datorează numele unei combinații lingvistice dintre cuvântul francez rocaille, (adică scoică), și cel italian barocco, (adică de sorginte baroc), fiind adesea considerat ca o perioadă relativ târzie din evoluția barocului. El este caracterizat în special de bogăția și varietatea detaliilor și a ornamentelor, respectiv de exagerarea caracteristicilor barocului până la opulență.Mergând pe sinuoasa linie istorică din spatele rococo, ajungem la Curtea Franţei secolului al XVIII-lea. Aici ne întâlnim cu regele Ludovic al XV-lea (denumit “Cel Mult Iubit”) şi una din metresele sale celebre: Madame de Pompadour. Aceasta a fost promotoarea şi susţinătoarea ferventă a stilului rococo, fiind o femeie deosebit de inteligentă şi frumoasă. O persoană erudită, patroană a artelor şi a artiştilor, în cele două decenii petrecute la Curte a contribuit covârşitor la redecorarea în stil rococo a interioarelor palatelor regale. De altfel, însuşi acest fapt o identifică în istoria designului interior cu stilul pe care l-a promovat şi sprijinit cu ardoare.Aidoma arhitecturii, interioarele rococo presupun ornamentare bogată, în toate aspectele sale. În perioada sa de maximă glorie, rococo a generat o abundenţă de obiecte folosite în decorarea interioarelor, având forme curbe (în forma literelor “S” şi “C”), sinuoase, feminine, ce exprimau o graţioasă senzualitate. Piesele de mobilier se caracterizau printr-o asimetrie atent concepută şi ele aveau dimensiuni impresionante (pe măsura interioarelor pe care se grefau), contururi şi ornamentări luxuriante; decoraţiunile ilustrau o vizibilă aplecare către confort, lux şi eleganţă. În epoca sa, scaunele şi sofalele îşi dezvoltă nelimitat elemenentul de confort, apar mai multe perne, iar sofisticatele tapiţerii se pot înlocui în funcţie de anotimp. Oglinzile de diferite dimensiuni, picturile în ulei sau sfeşnicele veneau să maximizeze opulenţa decorurilor de interior rococo. Şocant este că stilul acesta a înflorit într-o perioadă în care francezii, ca mai toţi europenii, erau copleşiţi de sărăcie şi decimaţi de ciumă. Pragmatică, pătura socială bogată a ales calea refugiului în spatele uşilor închise, în mijlocul unor interioare amenajate fermecător.Astăzi, ca şi odinioară, extravagantele interioare rococo asigură intimitatea şi încrederea celor care trăiesc în mijlocul lor, făcând ca fiecare moment să fie un bun pretext pentru relaxarea ce ancorează în conversaţii bogate, meditaţie, visare sau dragoste.
Stilul rococo este sofisticata expresie a unei traiectorii clasice, are capacitatea rară de a metamorfoza orice spaţiu interior într-un veritabil loc nobil. Fiind un stil încărcat, designerii îl recomandă cu căldură în cazul locuinţelor vaste, deoarece este nevoie de spaţii mari pentru a putea integra piesele de mobilier ce au o viaţă proprie.
